PREFAŢĂ

1965

PREFAŢA EDITORUILUI

Pentru a înlesni cititorului să înţeleagă bine aceste lecţii, sînt necesare cîteva lămuriri prealabile.

In primul rînd trebuie să ne obişnuim cu terminologia folosită de fratele Nee.

Spiritul sau duhul omului este numit de el OMUL LAUNTRIC sau INTERIOR; sufletul este numit OMUL DIN AFARA sau EXTERIOR, trupul este numit OMUL CU TOTUL DIN AFAR; sau printr-o altă reprezentare:

TRUP————-OMUL CU TOTUL DIN AFARA

SUFLET———-OMUL DIN AFARA

DUH—————OMUL DIN LAUNTRU

Este bine de asemenea, să ne amintim că la început, gîndul lui Dumnezeu a fost ca duhul omului să devină reşedinţa Lui, în duhul omului să fie “acasă la El.”

Astfel Duhul Sfînt unindu-se cu duhul omului, trebuie să-Si exercite guvernarea asupra sufletului iar duhul şi sufletul să foloseaseă trupului ca mijloc de exprimare.

In al doilea rînd, cînd Watchman Nee vorbeşte de nimicirea sufletului, s-ar părea că foloseşte un cuvînt prea tare, ca şi cum ar fi vorba de anihilare. In realitate, întreaga substanţă a mesajului său stabileşte cu claritate că sufletul în loc de a funcţiona independent, trebuie să devină organul sau instrumentul duhului, Aşadar, numai acţiunea independentă a sufletului trebuie nimicită. T.Austin Sparks a făcut următearea observaţie: “Recunoscînd faptul că sufletul a fost făcut prizonier, întunecat şi otrăvit de propriul său interes, nu trebuie să-l socotim ca pe un lucru care trebuie să fie distrus sau anihilat. Aceasta înseamnă ascetism, o formă a budismului. Rezultatul unei astfel de atitudini este, de obicei, o altă formă a psihismului, un psihism exagerat pînă la ocultism.

Firea noastră omenească este în întregime în suflet şi dacă suprimăm natura într-o direcţie, ea se va răzbuna. Este tocmai ce li se întîmplă multor oameni, fără ca ei să-şi dea seama. Există decsebire între viaţa de suprimare şi viaţa de slujire. In cazul Domnului Isus Hristos, supunerea Lui, rolul de slujitor faţă de Tatăl, nu era o viaţă distrugătoare de suflet. Viaţa Lui, dimpotrivă, era numai odihnă şi bucurie. Robia în sensul cel mai rău, este soarta celor ce trăiesc numai însuflet. Trebuie să ne revizuim părerile cu privire la slujbă, căci se crede din ce în ce mai mult că slujba este înrobire, cînd în realitate, ea este ceva dumnezeisc. Spiritualitatea nu este o viaţă de suprimare, ceea ce ar fi pur negativ. Spiritualitatea este ceva pozitiv, este o viaţă nouă, o viaţă în plus, nu veehea viaţă sforţîndu-se să se stăpînească” (T.A.Sparks).

In al treilea rînd, trebuie să vedem cum sufletul trebuie lovit prin moartea Domnului Isus Hristos, cu o lovitură fatală în ce priveşte forţa lui proprie şi cîrmuirea. Ca şi cu coapsa lui Iacev, după ce l-a atins Dumnezeu a mers şchiopătînd tot restul vieţii sale. Există în aceasta o demonstraţie limpede a acestei necesităţi, sufletul trebuind să înţeleagă odată pentru totdeauna că el nu poate şi nu trebuie să lucreze de la el însuşi, aşa încît el însuşi să fie izvorul. Aici tot T.A.Sparks scrie:

“Ca instrument, sufletul trebuie cîştigat, stăpînit şi călăuzit în aşa fel încît el să se adapteze metodelor celor mai înalte, printr-o etapă de întuneric şi de moarte în ce priveşte aptitudinile proprii. Numai pe drumul acesta dureros, va descoperi realităţile cele mai înalte şi mai adînci pentru care duhul este organul principal de recepţie şi facultatea esenţială”.

(Ce este omul de T.A.Sparks)

CINE ESTE AUTORUL

Nee To—sheng, sau cum este mai general cunoscut, Watchman Nee, este originar din Foochow, din provincia Fukien, din China Meridională.

In 1920, cînd era încă student, L-a primit pe Isus Hristos, ca Mîntuitor şi Domn al său şi I s-a predat Lui. A devenit după aceea un slujitor al Cuvîntului deosebit de înzestrat.

In cartea aceasta el îşi propune să dezvăluie unul din secretele slujirii creştineşti a cărui descoperire explică, fără nici o îndoială, slujba plină de roade pe care el a exercitat-o în patria sa, secondat de numeroşi colaboratori. In cursul ultimilor zece an, slujba aceasta n-a încetat să atragă atenţia miilor de evanghelişti din toate părţile lumii.

Pentru că a fost iniţiatorul unui curent, făcînd dovada unei pătrunderi spirituale puţin comune şi ca autor al unor numeroase luerări în limba chineză, Watchman Nee a trebuit să întîlnească în cale adversităţi şi a trebuit să sufere cîţiva ani pentru credinţă, împreună cu mulţi alţii.

PREFAŢĂ

Ceea ce ne-a impresionat citind acest manuscris, este faptul că el cuprinde un mesaj vital. Mesajul acesta trebuie cunoscut. Trebuie pus în mîinile tuturor ucenicilor Domnului Isus Hristos, care caută cu înfocare să devină canale pentru transmiterea vieţii Sale.

Nu trebuie să citeşti multe pagini pentru a simţi sarcina pe care Watchman Nee o poartă pe inimă. Ne dăm seama numaidecît de rugăciunea sa, care este ca Biserica să-L cunoască pe Domnul în totalitatea persoanei Sale, să aducă pentru El rod mai bogat, ca El Insuşi să nu cunoască în noi decît un minim de obstacole şi să se poată exprima cu o libertate deplină prin duhul nostru făcut viu şi cu totul supus Lui.

Ne aflăm cu siguranţă în ceasul în care sufletul nostru a devenit adevăratul cîmp de bătaie. In timp ce Domnul caută să lucreze prin duhul nostru înviat, Satana caută să lucreze prin organul vieţii noastre fireşti, psihice, prin viaţa sufletului, care n-a fost supusă controlului duhului.

In mulţi ani de muncă cu tovarăşii săi de slujbă, fratele Nee a văzut limpede necesitatea zdrobirii. Parcă ar fi fost în persoană aici, pe scena religioasă a ţării noastre şi ar fi văzut la slujitorii lui Dumnezeu nevoia mare a zdrobirii.

Poate că mulţi nu sînt pregătiţi să primească o doză atît de mare de medicament spiritual, dar socotim că oricine are discernămîntul necesar şi ştie ce este foamea, va admite fără greutăţi că zdrobirea puterilor sufletului este o necesitate neapărată. Nici un alt mijloc nu va da posibilitatea duhului omenesc să exprime viaţa Domnului Isus.

Prea iubiţilor, sîntem încredinţaţi că chestiunea aceasta a zdrobirii veritabile înaintea Domnului, este cea mai presanţă nevoie a ceasului acestuia din urmă. Cineva a spus cu multă dreptate că Domnul se slujeşte pentru slava Sa, de slujitorii care sînt completamente zdrobiţi. N-aspus oare şi Isaia lucrul acesta cînd a strigat:”Ologii iau pradă”(Isaia 33.23)? Numai cînd vasul de alabastru a primit lovitura fatlă a putut să se răspîndească parfumul şi să umple casa înviorînd atmosfera şi umplînd-o de viaţă.

Avem deci multe motive să ne bucurăm de publicarea acestui mesaj. Nădăjduim că El va aduce trupul Domnului Isus în toate mădularele Lui. Sînt mulţi slujitori ai lui Dumnezeu, canale umile cărora le-ar trebui tocmai un mesaj ca acesta, pentru a cunoaşte o revărsare de apă vie care să corespundă nevoilor lor. Dea Domnul ca ci să facă experienţa unei adevărate eliberări a vieţii Domnului Isus pentru lauda şi slava numelui Său.

Doyen Baker